EPIBAZÍDIE s. f. partea superioară dilatată a bazidiei. (< fr. épibasidie) Vezi definitia »

HIPSOGRAFÍE s.f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. ♦ Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. [Gen. -iei. / < fr. hypsographie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MAȘINÁȚIE, mașinații, s. f. (Mai ales la pl.) Intrigă, uneltire, complot. [Var.: mașinațiúne, (înv.) machináție, machinațiúne, mahináție s. f.] – Din fr. machination, it. macchinazione. Vezi definitia »

DERMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază pielea și bolile ei. (< fr. dermatologie) Vezi definitia »