Definita cuvantului intercondiționare
INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1-+condiționare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intercondiționare
ȘPĂLTUÍRE, șpăltuiri, s. f. Acțiunea de a șpăltui și rezultatul ei; șpăltuit. – V. șpăltui. Vezi definitia »
RECOMPRIMÁRE s.f. Ridicare a presiunii gazelor dintr-o conductă de alimentare cu gaze, făcută din loc în loc pe conductă pentru a învinge rezistențele de curgere. [< recomprima]. Vezi definitia »
întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări. Vezi definitia »
MANȘONÁRE s.f. (Tehn.) Îmbinare cu o mufă sau cu un manșon (2). [După fr. manchonnage]. Vezi definitia »
BĂNUÍRE, bănuiri, s. f. (Rar) Acțiune de a bănui și rezultatul ei; bănuială. – V. Bănui. Vezi definitia »