INTENDÉNT, -Ă, intendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. (În unele țări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc. 2. S. m. (În trecut) Ofițer din serviciul intendenței. [Var.: intendánt s. m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis. Vezi definitia »

GREEMÉNT s. n. ansamblul arborilor, velaturii și manevrelor de la bordul unei nave. (< fr. gréement) Vezi definitia »

STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant) Vezi definitia »

plantйz tranz. 1) (butasi, puieti, rгsad etc.) a pune оn pгmвnt ca sг creascг; a sгdi. 2) (stвlpi, pari etc.) a оnfige оn pгmвnt fixвnd. 3) mil. (mine) a pune pe o anumitг suprafatг (pentru a arunca оn aer). <fr. planter, lat. plantare Vezi definitia »

PREVALÉNT, -Ă, prevalenți, -te, adj. (Livr.) De importanță majoră. ♦ Predominant. – Din lat. praevalens, -tis, engl. prevalent. Vezi definitia »