POICHILODERMÍE s. f. afecțiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare și pigmentații, care dau pielii un aspect pestriț. (< fr. poïkilodermie) Vezi definitia »

HELMINTOLOGÍE s. f. capitol al parazitologiei care studiază viemii paraziți și mijloacele de combatere a lor. (< fr. helminthologie) Vezi definitia »

ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. – Șubred + suf. -enie. Vezi definitia »

CHIRURGÍE s. f. Ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul operațiilor. ◊ Mică chirurgie = parte a chirurgiei consacrată intervențiilor chirurgicale mai ușoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetică = transplant de gene. [Var.: (înv.) hirurgíe s. f.] – Din fr. chirurgie, lat. chirurgia. Vezi definitia »

AUDIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază problemele legate de auz. (< germ. Audiologie) Vezi definitia »