VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător. Vezi definitia »

BIOINDICATÓR s. m. plantă, animal ca indicator al anumitor parametri. (< bio- + indicator) Vezi definitia »

NEÎNCREZĂTÓR, -OÁRE, neîncrezători, -oare, adj. Care nu se încrede (ușor), care are îndoieli, bănuitor. – Ne- + încrezător. Vezi definitia »

ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din fr. antichlore. Vezi definitia »

PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din it. provveditore, fr. provéditeur. Vezi definitia »