CONFIRMÁRE s.f. 1. Acțiunea de a confirma; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană îndreptățită să ceară anularea unui act îl recunoaște ca valabil. ♦ Întărire a unui mandat de arestare de către organul competent. 2. Întărire, definitivare a situației unei persoane. [< confirma]. Vezi definitia »

parigorisíre, parigorisíri, s.f. (înv.) consolare, mângâiere. Vezi definitia »

ÎNCĂLȚÁRE, (2) încălțări, s. f. 1. Încălțat¹. 2. (Înv. și reg.; la pl.) Încălțăminte. 3. Spec. (Mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – V. încălța. Vezi definitia »

DISCUTÁRE s.f. Acțiunea de a discuta; ducerea unei discuții. [< discuta]. Vezi definitia »

PROERISÍRE s. f. v. proerisi. [Sinonime] Vezi definitia »