ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza. Vezi definitia »

ELUVIONÁRE s.f. (Geol.) Ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare; eluviere; eluviune. [Pron. -vi-o-. / după fr. éluvionnement]. Vezi definitia »

soáre (-óri), s. m. – Corpul ceresc principal al planetei noastre. – Mr. soare, megl. soari, istr. sǫre. Lat. sōlem (Pușcariu 1601; REW 8059), cf. vegl. saul, it. sole, v. prov., cat., sp., port. sol. – Comp. soare-apune, s. n. (occident, vest); soare-răsare, s. n. (răsărit); soare-scapătă, s. n. (apus); soaresec (var. soare’n cap), s. n. (insolație); soarea-soarelui, s. f. (plantă, Helianthus annuus), deformație de la florea-soarelui, contaminată cu sora-soarelui. Der. sorean, s. m. (obleț, Alburnus lucidus); soreață, s. f. (obleț); sori, vb. (a încălzi, a expune la soare); asori, vb. refl. (Maram., a se expune la soare), dintr-o expresie adv. a soare (DAR); însorit, adj. (cu soare, luminos); sorin, adj. (însorit); solar, adj., din fr. solaire. Din rom. soare-apune provin în ngr. σουρουπώνει, σουρούπωσε „soarele apune” (Meyer, Neugr. St., II, 78), σουρουπώνω „a-l prinde noaptea”, σουρούπωμα „crepuscul”. Vezi definitia »

INVENTÁRE, inventări, s. f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa. Vezi definitia »

FARADIZÁRE s. f. utilizare terapeutică a curenților de inducție. (după fr. faradisation) Vezi definitia »