DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca. Vezi definitia »

OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti. Vezi definitia »

conducere Vezi definitia »

EFEMERIZÁRE, efemerizări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) efemeriza. – V. efemeriza. Vezi definitia »

ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila. – V. oripila. Vezi definitia »