Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE, intonații, s. f. 1. (Muz.) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Var.: (rar) intonațiúne s. f.] – Din fr. intonation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
INFORMATOLOGÍE s.f. (Rar) Informatică. [Et. incertă]. Vezi definitia »
RADIUMTERAPÍE s. f. Folosire a radiului în tratamentul unor boli, în special al unor forme de cancer. – Din fr. radiumthérapie. Vezi definitia »
APSITIRÍE s. f. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur. (< fr. apsithyrie) Vezi definitia »
PRECORDIALGÍE s. f. durere localizată în regiunea precordială. (< fr. précordialgie) Vezi definitia »
VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis. Vezi definitia »