INTERSECȚIÚNE s.f. v. intersecție. Vezi definitia »

GEMINAȚIÚNE s.f. v. geminație. Vezi definitia »

RECONVENȚIÚNE s.f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pron. -ți-u-. / < fr. reconvention]. Vezi definitia »

dispúne (dispún, ús), vb. – 1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune. – Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr. Vezi definitia »

PREVARICAȚIÚNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio]. Vezi definitia »