EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia. Vezi definitia »

cumpăríe, cumpăríi, s.f. (reg., înv.) grupă, asociație, tovărășie. Vezi definitia »

HEMATODERMÍE s.f. (Med.) Afecțiune a sistemului hematopoietic, însoțită de leziuni cutanate. [Gen. -iei. / < fr. hématodermie, cf. gr. haima – sânge, derma – piele]. Vezi definitia »

COLEDOCOSTOMÍE s. f. derivație externă a bilei prin introducerea unui tub în lumenul coledocului. (< fr. cholédochostomie) Vezi definitia »

HIPOKALIURÍE s. f. reducere a eliminării de potasiu prin urină. (< fr. hypokaliurie) Vezi definitia »