rugár, rugári, s.m. (reg.) 1. loc cu rugi. 2. (bot.) salcâm. Vezi definitia »

GLOMERULÁR, -Ă adj. referitor la glomerule. (< fr. glomérulaire) Vezi definitia »

CHELÁR, chelari, s. m. Persoană care deținea cheile cămării sau pivniței și care administra proviziile unei gospodării boierești. – Din sl. kelarŭ. Vezi definitia »

spicár s.n. sg. (reg.) partea din vârful stogului alcătuită din rămășițe de spice, adunate cu grebla. Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia. ♦ Masă de cult pe care se oficiază liturghia, în biserica creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în antichitate, se aduceau jertfe zeilor. 3. (În expr.) Pe altarul patriei = (sacrificându-se, făcând totul) pentru patria sa. 4. (Tehn.) Perete de material refractar situat în spatele unui focar pentru a dirija flacăra. – Lat. altarium. Vezi definitia »