PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare. Vezi definitia »

AFECTÁ¹ vb. tr. a atribui, a destina unui anumit scop. (< fr. affecter) Vezi definitia »

PARCHETÁ vb. I. tr. 1. A pardosi (o cameră) cu parchet. 2. (Silv.) A împărți o pădure în parchete de exploatare. [< fr. parqueter]. Vezi definitia »

propurtá, propórt, vb. I refl. (reg.) a se plimba. Vezi definitia »

aporta, aportez, v. t. a fura Vezi definitia »