FRIULÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Friuli-Venezia Giulia (nord-estul Italiei). ◊ (s. f.) ramură a limbii retoromane, vorbită în această regiune. (< fr. friulan, it. friulano) Vezi definitia »

ARTEZIÁN, -Ă adj. Izvor artezian = Izvor care țâșnește cu presiune din pământ; fântână arteziană = fântână țâșnitoare care aruncă apa în sus cu presiune. [Pron. -zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. artésien, cf. Artois – provincie în Franța]. Vezi definitia »

corván (-ne), s. n. – (Înv.) Cutia milelor, la biserici. Ngr. ϰορβανᾶς, cf. rus. korvan (Cihac, II, 73). Vezi definitia »

SILURIÁN, -Ă, silurieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar, de gresie, de șisturi argiloase, prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine. ◊ (Adjectival) Perioada (sau era) siluriană. 2. S. n. Sistem de straturi geologice din silurian (1). 3. Adj. Care aparține silurianului (l), care datează din această perioadă; care este caracteristic, propriu silurianului (1, 2); siluric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. silurien. Vezi definitia »

ȘARLATÁN s.m. Pungaș, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni]. Vezi definitia »