SUPLETÍV, -Ă adj. (Despre forme gramaticale) Care completează schema flexionară a unui cuvânt. [< fr. supplétif, cf. lat. suppletus]. Vezi definitia »

NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif]. Vezi definitia »

ESTÍV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus]. Vezi definitia »

TENSIOACTÍV, -Ă adj. (despre substanțe) care modifică tensiunea superficială a unui lichid. (< fr. tensioactif) Vezi definitia »

substantiv: stare/ calitate/insusire de a fi/deveni sters . Declinare, cu art. hotarat: Sing./Pl.: N. stergibilitatea , stergibilitatile G. stergibilitatii , stergibilitatilor D. stergibilitatii , stergibilitatilor A. stergibilitatea , stergibilitatile V. stergibilitate/stergibilitateo !, stergibilitatilor ! Vezi definitia »