Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
vântoáie (pop.) s. f., art. vântoáia, g.-d. art. vântoáiei; pl. vântoáie Vezi definitia »
SENZÁȚIE s.f. 1. Reflectare nemijlocită în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor lumii înconjurătoare ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; imagine subiectivă a realității obiective. ♦ Impresie; stare sufletească emotivă. ♦ A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... 2. Impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ Eveniment sau știre care provoacă o impresie foarte puternică, care surprinde. ♦ De senzație = senzațional; a face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a face vâlvă. [Gen. -iei, var. senzațiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio]. Vezi definitia »
GHEUNOÁIE, gheunoi (gheunoaie), s. f. V. ghionoaie. Vezi definitia »
SIALOGRAFÍE s.f. (Med.) Explorare radiologică a glandelor salivare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. sialographie, cf. gr. sialon – salivă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
CINOLOGÍE s. f. ramură a medicinei veterinare care se ocupă de câini. -var. chinologie. (< it. cinologia) Vezi definitia »