DEZORIENTÁRE s. f. acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta) Vezi definitia »

DELEXICALIZÁRE, delexicalizări, s. f. Faptul de a (se) delexicaliza. – V. delexicaliza. Vezi definitia »

ACREDITÁRE, acreditări, s. f. Acțiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente prin care se atestă împuternicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita. Vezi definitia »

POLIZÁRE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza]. Vezi definitia »

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pâclă ușoară; adiere. Vezi definitia »