AERONAÚT, -Ă s.m. și f. Cel care conduce (sau călătorește cu) un vehicul aerian. [< fr. aéronaute, cf. lat. aer – aer, nauta – navigator]. Vezi definitia »

ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum). Vezi definitia »

salut familiar , amical , provenit din latina care insemna ca te oferi in serviciul cuiva ca fiind sluga sa Vezi definitia »

AZIMÚT s. n. Unghi pe care îl face un plan vertical fix, de obicei planul meridian al unui loc, cu un plan vertical care trece prin locul respectiv și printr-un punct dat. – Din fr. azimut. Vezi definitia »

CÁTGUT s. n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut. Vezi definitia »