INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif]. Vezi definitia »

ASIMILATÍV, -Ă adj. Care are însușirea de a asimila. [Cf. fr. assimilatif]. Vezi definitia »

supresív, -ă, adj. (înv.) care suprimă, elimină, înlătură, desființează. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif. Vezi definitia »

RADIATÍV, -Ă adj. Referitor la radiații. ♦ (Met.) Bilanț radiativ = raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într-un timp dat. [Pron. -di-a-. / < fr. radiatif]. Vezi definitia »