Definita cuvantului ionian
IONIÁN, -Ă, ionieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Ioniei sau care era originară din Ionia. 2. Adj. Care aparținea Ioniei sau populației ei, privitor la Ionia sau la populația ei. ◊ Școala ioniană = cea mai veche orientare materialistă în filosofia greacă, apărută în sec. VII-VI a. Cr. în Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ionian
han (hanuri), s. n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s. m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s. f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han). Vezi definitia »
PENTÁN, pentani, s. m. Hidrocarbură aciclică saturată, obținută din gazele de sondă. – Din fr. pentane. Vezi definitia »
DECIMÁN, -Ă adj. (despre febră) care revine în mod intermitent la zece zile. (< fr. décimane) Vezi definitia »
GROSOLÁN, -Ă adj. Nepoliticos, necioplit. ♦ Insuficient prelucrat, brut, necizelat. [< it. grossolano]. Vezi definitia »
SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien) Vezi definitia »