Definita cuvantului albastru
ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu albastru
CADENȚMÉTRU, cadențmetre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea radioactivității. – Din germ. Kadenzmeter. Vezi definitia »
REGÍSTRU s. n. 1. condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale. ♦ ~ de stare civilă = condică în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafața orizontală de decorație între două chenare sau delimitată compozițional. 4. întindere a scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitură de tuburi (la orgă), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu același timbru. ◊ (fig.) trăsăturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecției legăturilor. 6. (și s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comandă și de calcul ale unui calculator electronic destinat memorării. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 8. (mar.) instituție de stat, societate care stabilește normele de construcție a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register) Vezi definitia »
MULTIMÉTRU, multimetre, s. n. Aparat electric pentru măsurarea tensiunilor, curenților și uneori a rezistențelor electrice. – Din fr. multimètre. Vezi definitia »
ANTICÉNTRU, anticentre, s. n. Loc de pe suprafața pământului diametral opus epicentrului unui cutremur. – Anti- + centru. Vezi definitia »
CEFALOMÉTRU, cefalometre, s. n. Instrument pentru măsurarea capului. – Din fr. céphalomètre. Vezi definitia »