RESTITÚȚIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziții din spațiu. 2. (În dreptul internațional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restituțiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution]. Vezi definitia »

HIDRÍE s. f. vas grecesc de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei toarte. (< fr. hydrie, gr. hydria) Vezi definitia »

CARBOTERAPÍE s. f. folosire terapeutică a gazului carbonic. (< fr. carbothérapie) Vezi definitia »

PATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază cauzele și simptomele bolilor. – Din fr. pathologie. Vezi definitia »

PARACIVILIZÁȚIE, paracivilizații, s. f. (Livr.) Stare inferioară civilizației; manifestare ce mimează civilizația autentică; care se află la marginea civilizației. – Para²- + civilizație. Vezi definitia »