Definita cuvantului ipohondrie
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ipohondrie
MALÁRIE s.f. Boală infecțioasă transmisă de țânțarul anofel, care se manifestă prin friguri puternice și intermitențe; paludism. [< fr., it. malaria, germ. Malaria < it. malo – rău, aria – aer]. Vezi definitia »
SECLÚZIE s.f. v. secluziune. Vezi definitia »
POMOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cultivării și îngrijirii pomilor fructiferi. [Gen. -iei. / < fr. pomologie, cf. lat. pomum – fruct, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »
PIROMETRÍE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor înalte ale corpurilor. ◊ ramură a fizicii care studiază măsurarea acestor temperaturi. (< fr. pyrométrie) Vezi definitia »
RAȚIOCINÁȚIE s.f. (Liv.) Rațiocinare. [Gen. -iei, var. rațiocinațiune s.f. / < fr. ratiocination, cf. lat. ratiocinatio]. Vezi definitia »