Definita cuvantului ironic
IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adj. Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din fr. ironique, lat. ironicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ironic
TIPOGRÁFIC, -Ă, tipografici, -ce, adj. Care ține de tipografie, privitor la tipografie. – Din ngr. tipoghrafikós. Vezi definitia »
POLTINÍC, poltinici, s. m. Veche monedă rusească de argint, echivalentă cu o jumătate de rublă, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din rus. poltinnik. Vezi definitia »
ENIGMÁTIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico]. Vezi definitia »
BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics. Vezi definitia »
POLÍNIC, -Ă adj. Referitor la polen. [< fr. pollinique]. Vezi definitia »