SEPARÁȚIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio) Vezi definitia »

TETRALOGÍE s. f. 1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică) pe care poeții tragici greci le prezentau la concursurile publice. 2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună. 3. tetradă (1). (< fr. tétralogie) Vezi definitia »

MONOGENÍE s. f. (Biol.) Producere de către o femelă numai de descendenți masculi sau numai de descendenți femele. – Din fr. monogénie. Vezi definitia »

ARHONDOLOGÍE s. f. (Înv.) Istorie a nobilimii; (concr.) carte a familiilor nobile dintr-o țară. [Var.: arhontologhíe s. f.] – Ngr. arhontologia. Vezi definitia »

CATAPLAZÍE s. f. metaplazie regresivă. (< fr. cataplasie) Vezi definitia »