Definita cuvantului isca
ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam. (iska mi se).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu isca
DESECÁ vb. I. tr. (Tehn.) A îndepărta prisosul de apă de pe solurile umede; a seca. ♦ A elimina apa din diferite materiale. [P.i. deséc, 3,6 -seácă. / < de- + seca, după fr. dessécher]. Vezi definitia »
împiedicá (împíedic, împiedicát), vb. – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (Refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. Lat. impĕdĭcāre (Pușcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. Cf. piedică. – Der. împiedicătură, s. f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s. f.(cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucișare între împiedica și împila (Pușcariu, RF, II, 66; DAR). Vezi definitia »
practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »
CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer]. Vezi definitia »
REÎNCĂRCÁ, reîncarc, vb. I tranz. A încărca din nou. – Din re- + încărca. Vezi definitia »