Definita cuvantului iscălit
ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscălit
LIMONÍT s.n. Minereu de fier compus din oxid de fier hidratat, argilă și fosfor. [< fr. limonite]. Vezi definitia »
BIPENATIPARTÍT, -Ă adj. (despre frunze compuse) penat partit cu lobi din nou penat partiți. (< lat. bipennatipartitus) Vezi definitia »
BENOIT [benuá], Pierre (1886-1962), scriitor francez. Romane a căror intrigă se desfășoară în context exotic („Koenigsmark”, „Atlantida”). Vezi definitia »
MALACHÍT s. n. v. malahit. Vezi definitia »
FÂȘCÂÍT s. n. (Reg.) Faptul de a fâșcâi; șuierătură (printre dinți sau cu ajutorul degetelor). Vezi definitia »