Definita cuvantului iscălitură
ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscălitură
jangolíță s.f. (reg.) femeie înaltă, grasă și groasă. Vezi definitia »
SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură. Vezi definitia »
CARAGÁNĂ s. f. arbust ornamental din familia leguminoaselor, din Asia, cu frunze compuse și flori mari, galbene-aurii. (< fr. caragan) Vezi definitia »
BÁNCĂ3 s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank]. Vezi definitia »
AVITAMINÓZĂ s. f. Boală de nutriție provocată de lipsa îndelungată a vitaminelor din alimentație. – Fr. avitaminose. Vezi definitia »