Definita cuvantului iscălitură
ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscălitură
DUNÉTĂ s.f. (Mar.) Mică punte ridicată deasupra punții principale la pupa unei nave. [< fr. dunette]. Vezi definitia »
CAMPANÍLĂ s. f. 1. clopotniță (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia. 2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decorație. (< it., fr. campanile) Vezi definitia »
șamándră, șamándre, s.f. (reg.) 1. geamandură rudimentară. 2. piatra de care este legată geamandura. Vezi definitia »
teleică, teleici s. f. (pop.) 1. femeie care-și pierde vremea cu bârfe. 2. femeie ușuratică / stricată. Vezi definitia »
poántă (poánte), s. f. – Vorbă de duh, glumă rafinată. Fr. pointe. Cf. pont. Vezi definitia »