Definita cuvantului iscălitură
ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iscălitură
DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Vezi definitia »
HEMATOSALPINGÍTĂ s. f. hematom al trompei uterine. (< fr. hématosalpingite) Vezi definitia »
ȚOLÍCĂ, țolici, s. f. (Reg.) Țol2. – Din țol2 + suf. -ică. Vezi definitia »
RETIRÁDĂ s. f. closet, latrină. (< fr. retirade, germ. Retirade) Vezi definitia »
GLUTENÍNĂ s.f. Proteină din cereale, insolubilă în apă. [< fr. gluténine]. Vezi definitia »