Definita cuvantului ison
ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ison
-ATLON Element secund de compunere savantă cu semnificația „probă”, „exercițiu”. [< gr. athlon – luptă]. Vezi definitia »
HEMIÓN s.m. Măgar sălbatic de mărimea catârului, care trăiește pe platourile Mongoliei. [Pron. -mi-on. / < fr. hémione, cf. gr. hemi – jumătate, onos – măgar]. Vezi definitia »
TALIÓN s.n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♦ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip cum a procedat (sau a vrut să procedeze) cu victima sa. [Pron. -li-on. / < fr. talion, cf. lat. talio < talis – la fel]. Vezi definitia »
NUCLEÓN s. m. particulă elementară din nucleul unui atom. (< fr. nucléon) Vezi definitia »
ECTROPIÓN s. n. Afecțiune oftalmologică manifestată prin întoarcerea pleoapelor în afară din cauza unei conjunctivite granuloase. [Pr.: -pi-on] – Din fr. ectropion. Vezi definitia »