Definita cuvantului ispășitor
ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ispășitor
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur. Vezi definitia »
întorsătór, întorsătoáre, s.n. (înv.) vârtej. Vezi definitia »
FLÚDOR s. n. Material de lipit în formă de tub subțire de aliaj de staniu. – Et. nec. Vezi definitia »
UMBLĂTÓR, -OÁRE, umblători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Rar) Care umblă. ◊ Pod umblător = bac. 2. S. m. Ostaș dintr-un corp de curieri pentru Polonia și Ucraina al domnilor moldoveni. 3. S. f. Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 4. S. f. (Pop.) Closet (rudimentar). – Umbla + suf. -ător. Vezi definitia »
SUBADMINISTRÁTOR s. m. (în trecut) ajutor al unui administrator. (< engl. subadministrator) Vezi definitia »