URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak. Vezi definitia »

DELOC canci, cîți iepuri la biserică, ciuciu, cotu’, cotu’ pișcotu’, labele și botu’, din față / părți, ioc, la ochi, mai mult de-o grămadă, nexam, nexam hexam, nici cât să chiorăști un șoarece, nici cât o ciupitură de purice / negru sub unghie / un vârf de ac, nix, oha, o laie, până la genunchiul broaștei. Vezi definitia »

joc Vezi definitia »

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s.m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din latină(2 cuvinte): ex croce (în afara crucii) Sursa: Dictionar latin roman Vezi definitia »

JESTOC adj. Aspru, dur, crud -Din sl. žestokŭ Vezi definitia »