Definita cuvantului ispravă
ISPRÁVĂ, isprăvi, s. f. 1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; p. ext. aventură. ◊ Loc. adj. De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (Ir.) Poznă, năzdrăvănie. 2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă. ◊ Expr. Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ispravă
BUCĂTĂREÁSĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă. Vezi definitia »
ODONTOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a arcadelor dentare. (< fr. odontogramme) Vezi definitia »
PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe. Vezi definitia »
BELINOGRÁMĂ s. f. imagine transmisă prin belinograf. (< fr. bélinogramme) Vezi definitia »
MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor; p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. – Mahalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »