HAȘURÁRE, hașurări, s. f. Acțiunea de a hașura și rezultatul ei. – V. hașura. Vezi definitia »

ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. Vezi definitia »

GRUPÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune. ◊ (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă. 3. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. (< grupa) Vezi definitia »

EPOLÁRE s. f. 1. aducere a armei în poziția de ochire și declanșare a focului. 2. execuție a unui epolment (2). 3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte. (după fr. épauler) Vezi definitia »

MERCERIZÁRE s.f. Acțiunea de a merceriza și rezultatul ei. [< merceriza]. Vezi definitia »