Definita cuvantului istoric
ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). ◊ Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu istoric
BITRONCÓNIC I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic) Vezi definitia »
SPÂNÁTIC, -Ă, spânatici, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și cu mustața rară. [Var.: spânátec, -ă adj.] – Din spân + suf. -atic. Vezi definitia »
HIPERPIRÉTIC, -Ă adj. cu febră foarte mare. (< fr. hyperpyrétique) Vezi definitia »
INTERFÁZIC, -Ă, interfazici, -ce, adj. Dintre faze. – Din fr. interphasique, engl. interphasic. Vezi definitia »
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique. Vezi definitia »