Definita cuvantului istoric
ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; p. ext. care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). ◊ Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. S. n. Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din fr. historique, lat. historicus, it. istorico.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu istoric
AGROSÍLVIC, -Ă adj. referitor la silvicultură și agricultură. (< agro- + silvic) Vezi definitia »
APOCROMÁTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A cărui corecție cromatică a fost realizată pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique]. Vezi definitia »
SOCIOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la sociolingvistică. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază relațiile dintre limbă, cultură și societate. (< fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistic/s/) Vezi definitia »
MIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la miologie; de miologie. [< fr. myologique]. Vezi definitia »
TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neștiut, necunoscut, neînțeles de alții, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajnŭ, -nikŭ. Vezi definitia »