lănțar, lănțari s. m. (deț.) 1. deținut recalcitrant sau deosebit de periculos pus în lanțuri. 2. deținut care are lanțuri la picioare în momentul transferului dintr-o închisoare în alta sau al înfățișării în fața instanței. Vezi definitia »

țar (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Împărat. – 2. Monarh slav. Sl. carĭ, din mgr. ϰαισαρ. – Der. țarevici, s. m. (fiu de țar), din rus. carevič; țarină, s. f. (nevastă de țar, împărăteasă rusă), din rus. carica; Țarigrad, s. m. (Constantinopol), înv., din sb. Carigrad. Vezi definitia »

TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire]. Vezi definitia »

TRIBUNICIÁR, -Ă adj. Referitor la funcția de tribun. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. tribunitien, lat. tribunicius]. Vezi definitia »

agroalimentár (a-gro-) adjl. m., pl. agroalimentári; f. agroalimentáră, pl. agroalimentáre Vezi definitia »