Definita cuvantului ișlic
IȘLÍC, ișlice, s. n. Căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (din alt material), purtată de domni, de boieri și uneori de soțiile lor, iar mai târziu de negustori, de lăutari etc. ◊ Expr. A călca (pe cineva) pe colțul ișlicului sau a pocni (pe cineva) la coada ișlicului = a jigni (pe cineva). [Var.: (înv.) șlic s. n.] – Cf. tc. bașlık.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ișlic
LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus. Vezi definitia »
TEOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la teozofie. [Var. teosofic, -ă adj. / < fr. théosophique]. Vezi definitia »
MAGNETODINÁMIC, -Ă I. adj. (despre aparate) în care excitația magnetică este produsă de un magnet permanent. II. s. f. magnetohidrodinamică. (< fr. magnétodynamique) Vezi definitia »
ALEGÓRIC, -Ă adj. De alegorie, cu sens ascuns; exprimat în pilde. ◊ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători. [< fr. allégorique]. Vezi definitia »
PARÓDIC, -Ă adj. cu caracter de parodie; parodistic. (< fr. parodique, it. parodico) Vezi definitia »