PESCÁR, pescari, s. m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde pește. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape, în cârduri mari și se hrănesc cu pește (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuțit și curbat la vârf, cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius. Vezi definitia »

premătár, premătári, s.m. (reg.) om lipsit de valoare. Vezi definitia »

TISULÁR, -Ă adj. (anat.) referitor la țesuturi. (< fr. tissulaire) Vezi definitia »

SEPTENÁR, -Ă adj. (Rar) Care privește o perioadă de șapte zile, șapte ani; septenal. ♦ (Despre versuri) Compus din șapte picioare și jumătate. [< lat. septenarius, cf. fr. septénaire]. Vezi definitia »

leurdár, leurdári, s.m. (înv., reg.) om ticălos, rău. Vezi definitia »