TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură. Vezi definitia »

TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură. Vezi definitia »

BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închise, așezate în formă de spic la vârful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc. Vezi definitia »

RECURÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi recurent (I); repetiție, revenire, reîntoarcere. ◊ reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă. ♦ (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți. 2. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul (3). (< fr. récurrence) Vezi definitia »

TRIPAFLAVÍNĂ s. f. Substanță chimică cu acțiune antiseptică, folosită împotriva bacteriilor și protozoarelor. – Din fr. trypaphlavine. Vezi definitia »