VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adj. 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne. 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor (altele decât cele de reproducere sexuată). ◊ Înmulțire vegetativă = înmulțire asexuată prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe spori). – Din fr. végétatif, it. vegetativo. Vezi definitia »

părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar. Vezi definitia »

COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. Vezi definitia »

semnificativ Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. Vezi definitia »