Definita cuvantului iță
ÍȚĂ, ițe, s. f. Dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația. A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație. – Lat. licia (pl. lui licium).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iță
POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla. Vezi definitia »
SCOLOPÉNDRĂ s.f. Mic animal miriapod veninos care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [< fr. scolopendre, lat. scolopendra]. Vezi definitia »
Persoană care este (sau a fost) deținută într-o pușcărie; deținut, pușcăriaș. Vezi definitia »
-FÍZĂ elem. „creștere”, „producere”. (< fr. -physe, cf. gr. physis, formație) Vezi definitia »
COERÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia) Vezi definitia »