APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz). Vezi definitia »

TROGLODÍT, -Ă, troglodiți, -te, s. m. și f. 1. Om care trăiește în caverne. ◊ (Adjectival) Populație troglodită. 2. Fig. Om cu un nivel de trai extrem de scăzut, care duce o viață primitivă. ♦ Epitet dat unui om grosolan, necivilizat, retrograd. – Din fr. troglodyte. Vezi definitia »

sinăluít s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite. Vezi definitia »

XENOLÍT, xenolite, s. n. (Min.) Fragment de rocă străin de roca eruptivă în care se află. – Din fr. xénolithe, germ. Xenolith, engl. xenolithe. Vezi definitia »

CÂRNÍT, -Ă, cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX '98] Vezi definitia »