Definita cuvantului iute
IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iute
nunéște adv. (reg.) în felul nunilor. Vezi definitia »
PERMISIBILITÁTE s. f. faptul de a fi permisibil. (< engl. permissibility) Vezi definitia »
RUDIMENTARITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este rudimentar. ♦ Lipsă de finețe (1). – Rudimentar + suf. -itate. Vezi definitia »
IREFLEXIVITÁTE s. f. relație logică contrară reflexivității. (< fr. irréflexivité) Vezi definitia »
MODICITÁTE s. f. însușirea de a fi modic. (< fr. modicité, lat. modicitas) Vezi definitia »