cosomór adj. m. și adv. (reg.) 1. (despre persoane) bosumflat, mânios; (despre timp) noros, întunecos. 2. adv. în expr.: „apa stă cosomor pe vale” (= stă baltă ...). Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. ♦ post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur) Vezi definitia »

TORTURĂTÓR, -OÁRE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur). Vezi definitia »

șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată. Vezi definitia »

BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur]. Vezi definitia »