FUIÓR, fuioare, s. n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec. Vezi definitia »

PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur. Vezi definitia »

PRECORÉCTOR, -OÁRE, precorectori, -oare, s. m. și f. Persoana care face operația de precorectură. [Acc. și: precorectór] – Pre¹- + corector. Vezi definitia »

PSEUDOPROFÉSOR s.m. Fals profesor. [Et. incertă]. Vezi definitia »

întrâmblătór, întrâmblătoáre, adj. (înv.) care umblă printre ... Vezi definitia »