RÉPLICĂ s. f. 1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă. 2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ fără ~ = definitiv. ◊ (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 3. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terțet etc. 4. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor. ◊ (arheol.) copie veche. 5. mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ. (< fr. réplique, lat. replica) Vezi definitia »

LUMINOSCHÉMĂ s.f. (Tehn.) Tablou schematic reprezentând elementele unei instalații, prevăzut cu becuri colorate care indică prin semnalizare luminoasă funcționarea instalației; schemă luminoasă. [Et. incertă]. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. (În sintagma) Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. – Cf. fr. tokharien. Vezi definitia »

SEBOPOIÉZĂ s. f. secreție de sebum. (< fr. sébopoïèse) Vezi definitia »

STERCOBILÍNĂ s. f. pigment care provine din degradarea bilirubinei în cursul digestiei intestinale. (< fr. stercobiline) Vezi definitia »