GROTĂ s. f. PeșterĂ�; cavernĂ� (1). -Din fr. Grotte Vezi definitia »

háltă (hálte), s. f. – Oprire, stație. Germ. Halte(stelle), cf. Borcea 192, cf. fr. halte, it., sp. alto. Vezi definitia »

VERDULÍȚĂ, verdulițe, s. f. (Pop.) Frunză verde. – Din verde + [frunz]uliță. Vezi definitia »

ROVÍNĂ, rovine, s. f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina. Vezi definitia »

BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură. Vezi definitia »