Definita cuvantului izbăvitor
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izbăvitor
postitór, postitoáre, adj. (înv.) (persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame; postnic. Vezi definitia »
STATOREACTÓR s. n. propulsor cu reacție pentru aerovehicule cu viteză supersonică, dintr-un tub, fără nici un organ în mișcare de rotație. (< fr. statoréacteur) Vezi definitia »
MUCUȘÓR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor. Vezi definitia »
RÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< ngr. ritor, lat. rhetor) Vezi definitia »
DEGRADATÓR, -OÁRE adj. Degradant. // s.n. (Fot.) Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. [Cf. fr. dégradateur]. Vezi definitia »